IGNORANTA UCIDE MINTI LUCIDE


Ajutama si pe mine Doamne sa am de toate !! Asta ne zicem in fiecare zi. Sau sub alta forma: Da Doamne sa fiu sanatos. Nu zicem asta sau gresesc? Acum va intreb ceva: oare cati dintre voi (oamenii evlaviosi!!) ati incercat sa va puneti in situatia unor personae care nu au avut, sa zicem norocul, de a se naste “normali”? Ati incercat vreodata sa va transpuneti in aceasta situatie. Sincer eu cred ca nu. Sunt convins ca din 10 oameni, cel putin 9 ignora cu desavarsire (sau mai rau, fac asa numita caterinca) de aceste persoane.
Persoanele care au avut nenorocul de a se naste cu deficiente (indiferent de ce natura sunt) sunt vinovate? Da, dupa unii sunt vinovate (sac ,fuga de responsabilitate). Pai haideti minti iluminate sa deslusim acest captivant mister (care ma face sincer sa nu dorm noaptea!!). Cu ce sunt vinovate acele suflete ca mama natura a “decis” sa se nasca asa? Ma rog, in conceptia voastra ei sunt vinovati. Daca continuati sa mai aveti asemenea conceptii va sfatuiesc sa puneti mana pe un ABC-dar al ratiunii si incercati sa invatati ceva ca sincer aveti ce si daca nu puteti mergeti mai bine intr-o lume a voastra ca locu vostru nu este printre noi. Va rog sa nu fiti suparati pe mine dar ma indispune aceste animale care poarta numele de oameni.
Cunosc destule cazuri in care unele mame (oare sa le numim mame, sincer nu pot sa fac asta, dar totusi sa le zicem mame ca sa nu le suparam, saracele) isi abandoneaza copiii. Unele fac acest lucru impinse de soarta; le inteleg dar de ce au mai facut acest pas daca stiau ca nu pot sa creasca un sufletel nevinovat. Ma rog acest aspect este cu doua taisuri (celebra vorba). Unele femei se chinuie ani la rand sa ramana insarcinate si sincer isi dorec un copil, caci un copil reprezinta totul intr-un cuplu (gresesc cumva?).
Multi ar exclama: sa fie puse la zid!! Aud prea des expresia asta sau am halucinatii auditive (pentru cunoascuti acufene)? Pai, mai minti intunecate de dorinta razbunarii, rezolvam ceva daca procedam asa? Daca o sa va obositi sa cautati raspunsu la aceasta intrebare si, printr-o minune il gasiti, sa ma anuntati si pe mine ca vreau sa aflu si eu acest raspuns (nu de alta dar vreau sa dorm noaptea bine in patu meu, fara sa ma gandesc daca ati gasit sau nu raspunsu).
Cele expuse mai sus , cu un oarecare caracter critic-jignitor, sunt reale dragi mei. Daca nu vedeti asta nu sunt de vina. Imi cer scuze pentru cei care se simt cu musca pe caciula dar asta e realitatea si numai voi o puteti schimba. Sincer imi pare rau.
Acum sa abordam un alt subiect la fel de dur si de neiertat ca si cel precedent: lipsa cronica de indiferenta a medicilor fata de pacienti. Nu ma feresc in a expune unele “realizari” ale unor “mari personalitati medicale” De ce nu ma feresc? Deoarece consider ca am dreptul sa imi expun parerea si cica legile din tara noastra care este una superba (oare?) imi acorda acest drept. Apropo, am scapat de regimu Ceasca (pardon tovarasul Nicolae Ceausescu) ca sincer nu imi dau seama.
O intamplare din trecut am sa o tin minte cred ca toata viata. Nu cu mult timp dup ace m-am angajat la primul meu servici cu acte in regula (mama cu ce fericire am zis aste de parca am realizat ceva enorm, dar in fine nu este foarte important asta) am avut o perioada de indispozitie generala incepand cu stari de greaturi, cefalee atroce care se agravau pe ora ce trecea. In fine, am ajuns la un stadium in care orice pozitie stateam aveam dureri mari de cap, febra si stari de voma cu incapacitate de a manca ceva. Lasand limbaju funny la o parte, chiar era o stare de indispozitie pe care nu o recomand la nimeni.
Ca un om normal ce sunt si platitor de taxe la mult iubitoru si grijuliu stat m-am dus la medic. Acolo o surpriza cat mine de mare. Am fost consultat de doctorita mea de familie (apropo cine a mai inventat termenu asta si mai ales specializarea asta nu cred ca si-a dat seama ce fenomene se petrec in cabinetele acestor medici? of of cat devotament au oamenii acestia) si in urma acestui banal consult (nu cred ca era interesata doctorita de faptu ca eu aratam ca o stafie) mi-a aruncat in fata un diagnostic penibil: pneumonie!?!?!?!?! Pana sa imi dua seama ce se petrece cu mine (in momentele acelea eram ca un fulg) a scris asistenta o reteta ca dansa (doctorita) era comoda (isi distrugea scumpele ei unghii; nu erau false erau adevarate dar totusi erau ale ei si nu e frumos sa nu aibe unghii tocite, da rau la look!!). Cand am vazut ce scrie pe reteta am crezut ca mor (sincer stiu sa interpretez o reteta; de “meserie” sunt asistent de farmacie): pneumonie si medicamentu miraculos care cica ma scapa de pneumonie este CLARITROMICINA. In fine ma duc cu o mare dezamagire in suflet la farmacie (de fapt a mers mama ca eu nu eram in stare sa mai merg).
Si asa am stat de luni pana joi cand am revenit iarasi la scumpa mea doctorita. Vazandu-ma iarasi in aceeasi stare de rau general, doamna doctor a cazut pe ganduri (acum dupa aproape un an de atunci ma intreb la ce oare s-a gandit in momentele acelea; oare la faptu ca era sa faca un malpraxis cat ea de mare; sincer nu prea cred, se gandea la cata cafea sa puna in aparat sau cand sa iasa la o cafea; oare fumeaza sincer nu stiu dar promit ca ma voi interesa sa vad daca fumeeza, nu de alta dar nu am liniste daca nu aflu). Dupa cateva secunde de strufocari cu constiinta (oare?) a dat un ordin asa pe un ton………. “chemati salvarea pentru meningita”. Bravo doamna doctor asa mai veniti de acasa. Si asistentele acelea chiar se conformau cu frica evidenta acelui ordin (fara perdea spun ca domnia sa se crede mare sefa, oare sa fie asa? Sincer o invit sa mai citeasca ceva si sa mai acumuleze experienta si pe urma are tot dreptu sa faca ce vrea).
Ajung la spital la urgente. Si acolo alta stupoare. Ma trimite la sectia infectioase (dar la sectia copiii). Acolo medical de garda, vizibil deranjant de faptu ca eu am aparut asa fara sa imi fac o rezervare si sa dau dreptu cuvenit, ma consultat cu o raceala penibila si rezultatu era……….penumonie. Deci al doilea medic insuficient pregatit; ma mir ca domnia sa a gresit diagnosticu ca era un medic cu destula experienta acumulata (era mult mai invarsta decat semidoctorita mai sus amintita).
In fine ajung dupa o lunga calatorie intre spitale (am uitat sa mentionez am facut celebrele raze la plamani si culmea nimic deosebit in afara de faptu ca fumez) sunt internat in clinica infectioase cu o lista enorma de diagnostice si culmea nici unde nu aparea mult vanata pneumonie. Restu este o poveste care o stiti cu totii, nu are rost sa mai zic.
Acum am sa adresez o intrebare acelor oameni de sus (de parca ei sunt pe o treapta vizibila deasupra noastra, wau ce m-am speriat!!). Noi acesti umili si neimportanti pioni de pe o tabla de sah, care aparam regele si regina, contam pentru inaltimiile dumneavoastra? Pai sincer nu prea cred.
Acum suntem in pragul alegerilor si este de asteptat sa fim asaltati de promisiuni in vant. Vreti sa ziceti ca nu este adevarat? Sunt doua posibilitati: ori eu sunt un om cu un coeficient intelectual subunitar (eu cred ca totusi ma duce mintea; ce ziceti ma duce?) ori inaltimiile lor doresc cat mai multe ciolane. Stiu, ciorba cu ciolan (mai ales cea de fasole, mama ce faci de papa astazi?) e foarte buna. Parca aud (la o stire asa doar de forma ca sincer nu ma pasioneaza)ca unu mai ciudat decat altu ne infunda urechiiile cu tampenii.
Dupa cum sta treaba chiar nu contam pentru dumneavoastra. Platim o gramada de bani la sanatate si spitalele cad peste noi. Sincer cand ma voi interna data viitoare am sa imi iau un cort si am sa stau afara ca e mai sigur acolo. Dar ce fac daca e iarna? Pai am sa ma mai gandesc mai bine daca ma internez ca doar am un medic care ma trateaza foarte “eficient “ si nu ma mai derajez sa ma duc la spital (gata ati scapat de unu de pe lista, vedeti ati facut deja calculele sa vedeti cu ce ramaneti in buzunar; nu va mai ascundeti dupa degete stiu ca faceti asta).
Domnilor conducatori ai sistemului sanitar, dragii mei, ce faceti? Mai puteti? Incercati (asa doar de forma) sa faceti ceva ca incet si sigur ne stingem si atunci cine mai contribuie la umplerea “pungiilor”? Am fost intrebat de cineva cand se va pune pe picioare sistemu sanitar. Pe moment era sa ma inec. Am raspuns printr-o alta intrebare: ati vazut o rata inecata ? Eu sincer nu am vazut.
Haideti sa dam cartiile pe fata si sa nu ne mai ascundem dupa cuvinte frumoase si sa ne imbolnavim pentru o situatie care nu se varezolva prea curand. Cati dintre dumneavoastra nu ati dorit sa adresati cuvinte…. dulci catre cei aflati pe treapta mai sus amintita. Eu in fiecare zi ma gandesc la ei; imi strufoc creierasul meu plapand in fiecare zi! Acesti oameni (le accord titlul de oamnei din respect pentru persoana mea) nu se mai satura sa se umileasca, fata de ei, caci fata de noi nici nu se pune problema.
Domnule ministru de pe treapta cea mai de sus, imi iau inima in dinti (mama ce pas greu fac si sincer cred ca am sa fac in pantaloni de frica) ce faceti acolo in confortabilul fotaliu? Lasati nu va mai deranjati sa raspundeti ca oricum nu ma intereseaza ce faceti ca oricum nu faceti ceva bun pentru noi cei de jos (cei care umplu “umplu pungiile”). Am sa va intreb ceva: care este diferenta dintre un drog, stupefiant si medicament? Atunci cand, sa presupunem ca printr-o minune va obositi sa raspundeti si mai ales sa gasiti un raspuns valabil (sunt foarte convins ca nu veti face asta dar totusi eu sper ca doar speranta moare ultima, nu?), va dam dreptu (atat eu cat si multi altii ca mine) sa vorbiti de lucruri sfinte despre spitalele. M-am speriat cand am auzit ca un economist conduce un minister in care el nu are nici cel mai mic bagaj de cunostinte. Mi-am dat seama ca aveti ceva consilieri dar nu pot sa cred ca luati decizii corecte.
Pana cand dumneavoastra veti gasi magnifica rezolvare a mizeriei din ministerul pe care il conduceti (apropos ca mai stati pe acel confortabil fotoliu?), am sa traiesc cu speranta ca totusi, totusi veti rezolva ceva. Fotoliul pe care il ocupati (sincer fara sa fiti suparat pe mine, chiar nu va sta bine pe acel fotoliu) nu e potrivit pentru dumneavoastra. Dupa lungi deliberari cu constiinta mea am gasit cel mai confortabil fotoliu: ministerul agriculturii, ca oricum e la pamant, dar nu ma afecteaza asa de tare, ca oricum imi cumpar cele necesare gurii la aprozaru din colt (cu produse importate).
Imi cer scuze domnu ministru dar m-am saturat de mizerie morala si minciuni. Vreau ceva palpabil nu vorbe in vant, oare se poate? Eu cred ca nu aveti dumneavoastra asu in maneca pentru asta. Cu o oarecare teama in suflet va maid au o sansa, dar mie frica ca esuati in tentative.Gata am plecat la o cafea tare si dulce si o tigare (si astea importate) ca viata etse amara.
Acesta nu este un pamphlet. Personajele care se ascund in spatele acestor randuri sunt cat se poate de reale. Am incercat prin aceste randuri sa imi exprim fara ocolisuri parerea despre unele aspecte negative care din pacate se petrec la noi in tara. Poate am folosit un limbaj dur, dar pe mine ma dezgusta aceste intamplari.


Cu stima stroke_avc

De curiozitate, ce diagnostic aveai? cu ce ai iesit din infectioase? si.......claritromicina stiu ca se da in pneumonie..
La psiholog ai fost? sau .........la psihiatru? ..ca ai nevoie,dupa parerea mea.
Ce povestesti tu, se intampla in multe domenii,deci.....